Imi place sa adorm gandindu-ma la lucruri pozitive, gandindu-ma la cineva drag... dar nu am la cine.
De vreo doua saptamani vorbeam pe net cu un baiat din apropiere de Bucuresti. Ma apelase pe gayromeo spunandu-mi ca ii place mult de mine si ca vrea sa ne cunoastem, ca e atras de tipii cheli ca mine... Si am povestit... m-a cucerit pentru ca mi s-a parut altfel.... serios, linistit, de incredere.
Ne-am si vazut de trei ori... am facut si sex... ne-am tinut de mana, l-am tinut in brate, imi zambea, parea fercit, m-am simtit extraordinar in preajma lui si m-a facut sa fiu fericit pentru doua saptamani. Dar cum tot ce e frumos, are si un final... imi spune senin "sorry, nu a fost sa fie".
Ma tot intreb... cu ce gresesc, ce se intampla... de mereu povestile mele sunt cu final nefericit.
Ultimul final este:
Bubuu Boyy: deci?
Marian H: sal
Marian H: deci...
Bubuu Boyy: ?
Bubuu Boyy: poate imi explici si mie
Bubuu Boyy: ca ma stresez f mult si ma macina
Marian H: ce sa explic?
Bubuu Boyy: la inceput erai entuziasmat ti a placut de mine
Bubuu Boyy: ma tineai si de mana
Bubuu Boyy: ne am sarutat
Bubuu Boyy: era totul perfect
Bubuu Boyy: cel putin asta vedeam eu ca exprimi
Bubuu Boyy: apoi imi zici ca nu a fost sa fie
Bubuu Boyy: si nici nu ma mai bagi in seama
Marian H: eu iubesc pe cineva...
Bubuu Boyy: asha
Bubuu Boyy: si acum imi spui?
Bubuu Boyy: :(
Bubuu Boyy: de ce toate astea?
Marian H: ...
Bubuu Boyy: pe cine iubesti?
Marian H: nu conteaza...si imi fac si mie rau daca incerc cu altcineva si mai ales altcuiva
Bubuu Boyy: nu trebuia sa ma apelezi niciodata....
Bubuu Boyy: ti-ai batut joc de mine
Marian H: nu mi'am batut joc
Bubuu Boyy: nu aveam eu destule????
Bubuu Boyy: stii k m-am indragostit de tine
Bubuu Boyy: si de atunci ma tot framant
Bubuu Boyy: si nu mai rezist
Marian H: nu vreau sa mai zici asta
Marian H: pt k nu merit
Marian H: ...
Bubuu Boyy: offf nu stiu de ce mi ai facut asta
Bubuu Boyy: pana si tu
Bubuu Boyy: de fiecare data cand incp sa am incredere in cineva
Bubuu Boyy: se intampla asa
Marian H: imi pare rau din tot sufletul
Bubuu Boyy: nu stiu cu ce am gresit
Bubuu Boyy: eu nu sunt fericit deloc
Bubuu Boyy: in fine
Si ma culc dezamagit. Pentru ca ma gandesc si ca in seara asta, altcineva (un tip despre care iar cred ca ar fi de treaba) mi-a spus ca sunt prea cunoscut si nu s-ar risca sa ne cunoastem. In conditiile astea... la gayromeo-ul meu, apare mereu "0 messages". Imi doresc enorm de mult o minune (adevarata)!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
draga Lucian, raspunsurile la intrebarile tale le gasesti chiar in articolul tau. Citeste detasat conversatia si vei realiza unde gresesti.
E ciudat, dar parca mi-ai descris cea mai recenta experienta. Din pacate (sau nu, nu stiu) in cazul meu a fost si prima. Ne-am cunoscut pe net (chiar prin intermediul site-ului radio purple, daca iti vine sa crezi, dar din pura intamplare) - eu l-am "agatat" ca sa zic asa, si a inceput o comunicare care parea din ce in ce mai usoara si mai frumoasa. Sau poate chiar asa era ... (nu mai stiu nici eu ce sa cred - sunt destul de confuz acum in legatura cu intreaga mea relatie). Ok, deci am tot vorbit pe mess, ne-am vazut pe webcam, am vb la telefon, ne-am placut mult (trebuie sa spun din nou: sau asa mi s-a parut doar mie, desi ... eu cred ca asa a fost) si dupa aproximativ 3 saptamani am hotarat ca ne intalnim. Eu avand oricum drum in partea aceea de tara, am fost cel care a pornit la drum (ca ne-am si gasit unul din timisoara - eu - si unul din estul tarii - la "numai" vreo 600 km departare!!!). Ok am ajuns la el. Ne-am vazut. CRED ca am continuat sa ne placem. Ne-am sarutat cu foc si pasiune ( :) )de dimineata pana seara, am facut si dragoste (au fost si unele momente mai stangace, dar dragutze pana la urma), am continuat si o parte din noapte, a doua zi din nou am stat inlantuiti, ne-am sarutat, ne-am iubit, ne-am uitat la filme; in fine mi se parea ca am ajuns in rai. Totul parea sa fie un vis. Am plecat cu promisiunea ca ne vom revedea cat de curand (eu avand din nou drum incolo peste alte 3 saptamani), ne-am facut tot felul de planuri, ne-am plimbat. Eei, reintors acasa, comunicarea a inceput sa nu mai functioneze la fel de bine, mergea tot mai greoi in fiecare zi, el nu mai raspundea cu aceeasi afectiune la mesajele mele ... in fine, la un moment dat mi-a spus ca vrea sa incheie acest capitol din viata lui, ca pentru el cariera e importanta, e pe primul loc (asta nu-mi spusese la inceput!) si nu mai vrea sa riste nimic (?!?!?!?!?!?). Am incercat sa obtin o explicatie - sa vad cu ce am gresit, ce nu i-a placut la mine ... Stupoare: totul a fost perfect, nu are ce sa imi reproseze, nu am gresit cu nimic, nu are pe nimeni altcineva si nici nu crede ca va mai cauta, crede ca va ramane singur. Vrea sa incheie odata acest capitol din viata lui (capitolul cu mine sau cel cu homosexualitatea ... asta nu am inteles si nici nu am mai insistat sa aflu, pentru ca devenea destul de agitat din cauza intebarilor mele si nu vroiam sa il supar). Deci am ramas efectiv ca prostu´ in piata. Nu a mai conumicat apoi deloc cu mine timp de o saptamana, desi era pe mess (nici eu nu am insistat, dar am sperat ca macar de salutat ma poate saluta - nu s-a intamplat!). Mai apoi mi-a raspuns foarte scurt si expeditiv la o intrebare complet nevinovata. Iar acum , desi e pe mess si aud ca va scrie la radio uneori mesaje, se ascunde de mine (mie imi apare ca fiind off line)desi nu l-am mai stresat cu mesaje in fiecare zi - ii mai trimiteam cate un mesaj cum le trimit tuturor amicilor mei (pentru ca am reusit sa stabilim la un moment dat ca ramanem in relatii de amicitie foarte bune !!!). Nu ii inteleg deloc atitudinea, nu inteleg de ce nu imi spune ce are de zis (mai ales ca pana la episodul asta, oridecateori era ceva de zis ne ziceam in fata fara ocolisuri si ascunzisuri si asta mi s-a parut super ok!). Ma simt ca si cand am fost furat sau inselat in cel mai parsiv mod! Am incercat sa il inteleg si pe el si sa iau de buna ce mi-a zis: ca ii e frica sa continue, ca vrea sa puna punct, ca pentru el e mai importanta cariera, dar nu prea pot sa inteleg. Mai ales ca pentru el eu nu eram primul prieten (sau cel putin asa zicea el!), deci nu era un "capitol" asa de nou... iar el pentru mine era chiar primul prieten adevarat (desi poate la o varsta prea tarzie pentru mine ...) si eram foarte fericit ca am avut norocul sa intalnesc din prima un om care parea sa fie perfect (nu-ti imagina neaparat un brad pitt - nu la frumusetea fizica ma refeream, desi nici urat nu este!). Mi-au trebuit cateva zile bune sa ma pun pe picioare, am suferit, am plans, nu am inteles, continui sa nu inteleg, dar acum de bine de rau am inceput sa ma apropii de un oarecare echilibru. Asadar, experientele noastre seamana destul de mult, deci pot spune ca te inteleg, fara sa exagerez deloc. Am incercat sa inteleg ce vrea sa spuna robert in comentariul de mai sus, am recitit si eu conversatia, asa cum te-a indemnat el pe tine, si ,sincer, nu imi dau seama unde e greseala ta. Poate avem amandoi (tu si cu mine) o boala - ori nu intelegem anumite semne, ori ne facem imediat sperante, ori ne asteptam ca daca oferim tot sa si primim tot si se pare ca nu toti sunt de aceeasi parere. Sau poate pur si simplu problema nu e la noi. Asadar (ca de fapt de aici plecasem cand am intrat azi pe blogul tau) o propunere de tema pentru emisiunea ta ar fi sa incercati sa imi explicati ce o fi fost in capul baiatului astuia care parea ca ma place si a doua propunere: sfaturi despre ce trebuie sa fac ca sa trec mai usor peste o despartire, si poate ca nu ar strica inca o tema (nu neaparat in ordinea asta!): la inceputul unei relatii care ar fi cei mai potriviti pasi de facut? cat credit sa acorzi din start persoanei in fata careia te afli in incercarea de a stabili o relatie? (eu fac cred greseala sa ii acord din start maximul de incredere ... e drept ca si daca ma dezamageste e ca si cand a murit pentru mine, ca si cand nu ne-am fi cunoscut niciodata!). FOARTE IMPORTANT: te-as ruga la radio sa nu imi pomenesti numele (id-ul) si daca e sa vorbesti despre ce ti-am povestit eu la inceput, sa o faci intr-o forma in care "ex"-ul meu (ce limbaj am!!!) sa nu se prinda ca e vorba despre mine si el. TE ROG MULT SA INCERCI ACEST LUCRU! Simt ca pot avea incredere in tine! In final ce pot sa zic, sper ca vei gasi intr-o zi pe cineva care sa te merite. Si pentru mine sper acelasi lucru!
Mihai...ai scris foarte mult :)
Nici eu nu am intels ce vrea sa spuna Robert.
Sa nu-ti spun id-ul pe post? Da habar nu am cine esti :)))
Ce sa-ti fac...mai sufera omu'...daca te interesa sa ma cunosti pe mine poate nu sufereai :P dar noah... intotdeauna cei care nu ma plac imi spun "sper ca vei gasi intr-o zi pe cineva care sa te merite" ceea ce NU ma incalzeste cu absolut nimic. sper doar sa nu mai suferi.
l-ai pierdut pentru ca ti-ai declarat dragostea prea repede si pe fata. Plus ca ai cerut explicatii cand te-a refuzat...
multumesc robert.
Parerea mea ... intr-o relatie ... nu dati tot si mai ales din prima ... cautati sa lasati ceva nou pt fiecare zi, o surprindere placuta ... si mai important, cum spunea Robert, nu va puneti pe tava pt servire dragilor. Putin cate putin, pana capeti incredere cu adevarat si pana vezi ca si EL (perechea) e sincer pe mai mare perioada de timp si daca intr-adevar merita, repet, nu dati tot din voi de-odata. Voi, barbatii sunteti mai sinceri si romantici decat noi femeile, in cazul nostru, les-gay insa nu fiti in exces de romantici din prima si greseala ta Lucian a fost cand i-ai marturist ca esti indragostit. Fiti putin mai indiferenti cand vedeti ca aceea pers va ocoleste si tot el se va simti mai deziluzionat decat voi pt ca dovediti ca el va suferi si nu voi (chiar de nu e asa poate in cele mai multe cazuri).
Cu riscul de a scrie si eu mult, sper ca m-am facut inteleasa ca sunt cam obosita si e deja trecut de miezul noptii.
Lucian, nu-ti pierde speranta si nu astepta sa vina la tine fericirea, mai caut-o si tu si nu in oricine ... fa-ti o selectie pt tine si impuneti sa nu dai totul din prima.
Cu drag si respect, Sabu!
eu am modul prost de a iubi, adica ma implic ,fericire ,si se rupe filmul cand celalalt e in alte sfere ,alte zari
fiecare incepe o relatie dupa cum e construit si dupa cum simte, daca simt nevoia sa spun te iubesc dupa 5 luni atunci o spun, daca simt ca iubesc dupa o saptamana atunci spun
poate nu e cel mai sanatos mod, avand in vedere ca unele singura relatie a sfarsit din prea multa iubire, eu pt el ,el pt oricine.
oricum,un lucru e clar, singeritatea e cea mai buna solutie, fara complicatii,fara vorbe in plus ,fara falsuri
Eu sunt de o altã pãrere. Am citit 1 carte care m'a lãmurit: «Ces hommes qui ont peur d'aimer».
Sunt multi bãrbati, dar nu numai, cãrora le e fricã de ei însisi. Cordonul ombilical a fost rãu tãiat (vorbesc metaforic), si de aceea tot timpul vor da vina pe fricã, pe carierã, pe te miri ce, pe "timiditate", în loc sã-si dea seama cã au o problemã de maturitate. Si în cartea respectivã, Dna Sokol aratã cã sunt chiar si bãrbati de 40 de ani, burlaci încã, din cauza asta.
Deci la urma urmei e o chestiune de orgoliu, cãci orgoliul nu-i lasã sã-si dea seama c este o bubã care trebue rezolvatã.
Asa cã nu te necãji, Luci. Dã-i în frant de copilandri!
Si nu te da bãtut. Nu-i vina ta. Prea putini bãrbati au idealuri ca ale tale, dar într'o zi vei da si tu peste Fãt Frumosul tãu, cum am dat si io de al meu.
Trimiteți un comentariu